Sunt Ioana Preda, psiholog și psihoterapeut certificat în Analiză Tranzacțională, cu 18 ani de experiență în lucrul cu adulți. Am lucrat atât în România, cât și în Marea Britanie, în sistemul național de sănătate, în organizații non-guvernamentale și în practica privată și m-am specializat în lucrul cu persoane ale căror dificultăți din prezent sunt legate de experiențe relaționale traumatice timpurii.
Începând cu anul acesta, 2026, am devenit și supervizor și formator provizoriu în Analiza Tranzacțională. Pe lângă munca mea clinică, aceste roluri îmi permit să-mi susțin colegii terapeuți în munca importantă pe care o desfășoară, la rândul lor, cu alți oameni.
Înainte de a mă decide să devin psiholog, am fost violonistă. Parcursul muzical mi-a fost impus de familie încă de foarte devreme, ceea ce m-a făcut destul de nefericită în primii 20 de ani de viață. Am ales să studiez psihologia, în primul rând, pentru a mă cunoaște și a mă putea ajuta pe mine însămi. Nu-mi propusesem să fac din asta o carieră, însă procesul propriei terapii m-a fascinat atât de mult, încât am început să explorez posibilitatea de a deveni eu însămi psihoterapeut. Mă puteam vedea făcând asta toată viața.
În paralel cu studiile universitare, am început să explorez, pe cont propriu, diferite abordări terapeutice, pentru a vedea cu care dintre ele rezonez. După mai mulți ani de căutări, am ales Analiza Tranzacțională. M-a atras combinația dintre profunzime, claritate și aplicabilitate, dar și atmosfera de colaborare și egalitate dintre formatori și cursanți pe care am întâlnit-o în cadrul trainingurilor. Ulterior, m-am format și în AEDP (Accelerated Experiential Dynamic Psychotherapy), o psihoterapie contemporană care integrează neurobiologia cu teoria atașamentului.
Acest parcurs a influențat nu doar ceea ce știu, ci și ceea ce sunt și felul în care înțeleg oamenii și mă raportez la suferința umană. Privind în urmă, îmi dau seama că fiecare schimbare la care am putut contribui în viața celorlalți a pornit, mai întâi, de la o schimbare în mine însămi.
Astăzi, abordarea mea este una profund umană, cu un respect deosebit pentru mecanismele psihice de apărare și motivele care le-au făcut să fie esențiale la un moment dat, și o curiozitate infinită pentru tot ceea ce este posibil dincolo de ele. Cred că, înainte de a încerca să schimbăm ceva, este important să înțelegem ce încearcă acel lucru să protejeze. De acolo începe posibilitatea schimbării.