Abordarea mea terapeutica

In psihoterapie discutam, analizam ganduri, emotii, comportamente – de obicei pe acelea care nu le dau pace clientilor si ii supara prin natura lor repetitiva sau stagnanta.

Toate emotiile sunt ok, inclusiv cele inconfortabile, iar starea lor naturala este de curgere. Asemenea unui oaspete care vine, sta un timp si apoi pleaca. Daca nu vrem sa-l primim deloc, din pacate o sa ne astepte la usa. Asta este negarea, constienta sau inconstienta. Daca ii dam frau liber in casa, s-ar putea sa inceapa un dialog interminabil cu alte personaje si sa nu mai plece. Asa se nasc simptomele (depresie, anxietate etc.). Ce avem nevoie sa facem este sa il primim, sa ii ascultam cu adevarat si pe deplin povestea, iar cand a terminat-o sa ii deschidem usa din spate ca sa poata pleca. In aceasta metafora, casa reprezinta spatiul nostru mental si corpul fizic. Este nevoie sa repetam acest proces de foarte multe ori, in mod deliberat, pana ce el devine automat, iar cei mai multi dintre noi avem nevoie de un ghid pana invatam sa facem asta singuri. La fel ca pentru oricare alta deprindere.


Scopul meu ca psihoterapeut este sa ajut persoana cu care relationez sa se simta in siguranta si sa poate sa intre, asistata, in contact cat mai profund cu propriul adevar.

Incurajez si sustin contactul la acest la nivel emotional si fizic (ex. “unde simti frica/durerea/tristetea/vinovatia/rusinea in corp?”, “putem sa stam, impreuna, cu ea?”, “cum te simti in contact cu ea?”, “ce observi ca se intampla mai departe?”), prezenta in doi facand ca orice emotie si traire sa fie tolerabila, putin cate putin, cate putin. Cunoscand emotiile si “fiind cu” ele, ele se clarifica si apoi se modifica. In acest fel energia stagnata isi reia fluxul; simtim ca ne-am deblocat.


Masajul este o alta forma de terapie cu care rezonez foarte mult si pe care am practicat-o numai o scurta perioada de timp. Nu am mai putut continua din cauza unei sensibilitati la coloana vertebrala pe care am capatat-o in urma efortului fizic. Ce am invatat insa in timpul formarii ca terapeut maseur ma ajuta sa inteleg mai bine schimbarile functionale pe care le sufera corpurile noastre ca raspuns la stres, informatii pe care le gasesc acum extrem de utile in munca mea de psihoterapeut. Spre exemplu, presiunea rezultata din urma emotiilor neexprimate, combinata si cu lipsa activitatii fizice regulata, poate duce la contracturi musculare foarte dureroase, poate afecta functionarea glandelor endocrine, digestia sufera in mai toate cazurile, si treptat pot aparea dureri cronice si probleme de sanatate, inclusiv boli autoimune – care la randul lor devin probleme medicale ce necesita tratament.

In perioada in care care am oferit si masaj am putut sa ofer clientilor mei un spatiu in care sa se elibereze de zumzaiala mintii si de emotiile neplacute acumulate in corp. Pentru aceasta deveneam eu insami prezenta, si atat cat imi statea in putinta, nu lasam nimic interior sau exterior sa imi pertube atentia pe care o aveam asupra clientului. In cuvintele lui Sri Ramana Maharsi, “mainile pot lucra, dar mintea poate sa ramana neclintita”.